Articole
Daca esti femeie si iti pasa vei citi si vei lua aminte!!! Stelele exista chiar daca nu se vad mereu asa cum eu exist si voi exista mereu!!!!
Dragelor, nu vă mai bateți joc de bărbați! Eu nu neg că unii n-o merită, dar să-i lăsăm pe ăia deoparte. Vă vorbesc despre bărbații ăia frumoși la chip și la suflet, bărbații care, fără ezitare, ar merge până-n pânzele albe pentru voi! Știu, veți spune că nu există, dar să știți că vă înșelați amarnic – dacă nu l-ai întâlnit pe bărbatul ăsta, nu înseamnă că nu există. Nici pe Dumnezeu nu-l vezi, dar s-ar putea să crezi în el.
Așadar, nu vă mai bateți joc de ei! Nu puneți accent pe bogăția bărbatului – dacă aveți împreună suficient cât să trăiți decent, este numai bun. Bărbații, ca și voi, s-ar putea să aibă bogății mult mai mari în suflet. Și, când vi le vor oferi, o să vă facă mai fericite decât orice sumă de bani. Sufletul nu are nevoie de bani pentru a fi fericit. El este alimentat doar de iubire.
Nu-l înșelați cu altul. Dacă nu îl mai vreți în viața voastră, fiți decente și spuneți-i omului în față. Dar nu i-o trageți ca niște femei cu moravuri îndoielnice. Puneți-vă puțin în locul lui – v-ar plăcea? Sunt sigur că nu. Așadar, ce ție nu-ți place, dragă femeie, altuia nu-i face!
Nu vă transformați bărbații în tampoane emoționale – bărbatul trebuie să vă fie sprijin, să vă ajute să treceți peste, dar efortul trebuie să vă aparțină vouă, nu invers. Nu-i îngrămădiți mintea cu fiecare lucru minor, căci nu suntem supereroi, ci pământeni ca voi.
Nu vă bateți joc de bărbatul vostru vorbindu-l de rău prietenelor. Ce-i între voi, bun sau rău, să rămână între voi. Nici el nu va povesti la o bere cu băieții cât poți fi de nenorocită. Dacă te respectă, atunci respectă-l și tu! Împreună construiți, împreună dărâmați.
Și, draga mea femeie, să nu crezi că totul ți se cuvine doar pentru că ești femeie! Să fim serioși! Dacă bărbatul nu-ți poate da tot ce-ți dorești, înțelege-l! Este și el om, ți-am mai zis. Sunt convins și te pot asigura că bărbatul care te iubește dă pentru tine tot ce are el mai bun.
Și, te rog, să nu crezi că cel de peste drum este mai bun! Nu-l cunoști, este firesc să aibă un avantaj superficial în fața celuia cu care ai împărțit binele și răul.
Semnat: Un inger
"Dorul"
Dorul, deşi exprimă o lipsă, el poate fi şi o bucurie. Pentru unii oameni dorul este chinuitor, dorul de ceva sau cineva îi chinuie şi îi fac să se perpelească, să sufere şi ei nu mai ştiu ce şi cum să facă să scape de el. Pentru alţii dorul este delicios, este o sursă de bucurie, de încîntare, o cale de a deveni mai conştienţi de ceea ce iubesc, de ceea ce îşi doresc cu adevărat. Prezenţa dorului este semnul unui suflet viu. Oamenii care nu au dor de nimic şi de nimeni, fie au devenit extraordinar de centraţi în sinele lor şi s-au detaşat de tot şi de toate, fie au sufletul împietrit şi incapabil să mai simtă ceva. Dorul, atunci cînd apare, este semnul unui suflet viu, semnul unui suflet care simte, care aspiră să se dezvolte.
În procesul nostru de evoluţie este necesar să ajungem să trăim cu intensitate dorul, dar să fie trăit ca şi încîntare, să fie perceput ca o savoare a sufletului plin de viaţă. Faptul că ţi-e dor de cineva sau ceva trebuie să fie dincolo de „durerea” inerentă, o încîntare a faptului că simţi, că iubeşti, că există ceva sau cineva care contează foarte mult pentru tine.
Analizînd modul în care trăim dorul ne putem evalua sănătatea sufletului. Dorul trebuie să fie intens, dar nu din cale afară de intens, iar trăirea lui trebuie să fie însoţită de o savoare a sufletului, de o stare de încîntare şi efervescenţă mobilizatoare armonioasă, care să compenseze din abundenţă durerea de a nu fi în locul de care ţi-e dor sau lingă omul de care ţi-e dor. Cînd dorul creează prea multă durere şi nu îi mai simţi deloc savoarea, cînd te face să cazi în trăiri obsesive şi chinuitoare, el arată atunci o tulburare a sufletului, o stare de dependenţă, o înţelegere firavă a lucrurilor şi o slabă cunoaştere de sine.
Fie ca dorul să vă fie bogăţia sufletului, fie ca dorul să vă fie în primul rînd dorul de Dumnezeu, dorul de Acasă.
Semnat: Un inger
"Cate ceva despre tine femeie"
Parcă niciodată n-am văzut atît de mulţi oameni cu flori în mîini ca în acest an! Dacă mă gîndesc bine, anul acesta chiar şi eu am luat mai multe flori decît de obicei. Sper să fie un semn bun, să fie semn de înfrumuseţare a sufletelor noastre, de sporire a iubirii în lume, de îmbogăţire cu tandreţe.
Respectul faţă de femeie este în primul rînd respectul faţă de viaţă. Mereu neînţelese, mereu prea puţin iubite, femeile rămîn un mister chiar şi pentru ele însele. Fascinante ambasadoare ale frumuseţii şi gingăşiei, ale dîrzeniei şi iubirii, ele reuşesc doar prin simpla lor prezenţă să facă viaţa mai interesantă, lumina mai blîndă, greutăţile mai uşoare, durerile mai suportabile, provocările mai mari, competitivitatea mai acerbă, autotransformarea mai dorită!
Să le desluşim misterul sau doar să le iubim? O dilemă mereu de actualitate, un mister mereu în mişcare. Femeia! – o mare putere, însă prea puţin cunoscută, chiar şi de ea însăşi!
Puţine femei sînt conştiente de puterea pe care o au. Ne atrag, dar puţini bărbaţi şi le doresc cu adevărat trezite, în deplinătatea puterilor! În general, femeile au nevoie de mai multă încredere în ele însele, dar şi de bărbaţi capabili să le asigure cadrul adecvat dezvoltării lor. Este necesar pentru orice femeie să aibă în viaţa ei un bărbat care să-i inspire siguranţă, pentru ca numai astfel ea va şti apoi să se abandoneze propriei naturi şi să-şi trezească sufletul, sufletul ei profund misterios, copleşitor, fascinant, complex, uluitor.
O femeie puternică nu este femeia care şi-a dezvoltat atribute specifice masculinităţii, ci femeia conştientă de feminitatea ei, adusă la stadiul de exprimare plenară. Puterea unei femei nu vine din faptul că ştie să trăiască pe picioarele ei, aşa cum au ajuns să creadă mulţi bărbaţi în zilele noastre că ar trebui să fie o femeie. Puterea unei femei provine din faptul că se poate abandona total misterului din propriul ei suflet, se poate abandona cu totul iubirii ca Principiu Etern şi Absolut, se poate abandona emoţiilor copleşitoare şi inefabile. Bărbaţii au o atracţie mai mare faţă de femeile aşa-zis independente, dar fug de o femeie care li se abandonează cu totul, care îi copleşeşte cu iubire şi li se dăruieşte fără rezerve, pentru că în faţa unei asemenea femei, trebuie să vii cu o masculinitate pe masură, cu o putere a verticalităţii de excepţie, cu o deschidere plină de curaj faţă de misterele vieţii. În faţa unei femei capabilă să manifeste emoţii cît Universul de mari, tu, ca bărbat, trebuie să creezi spaţiul care să le cuprindă, altfel produc dezastre şi în tine şi în ea. Pentru a genera atît de mult spaţiu cît să cuprindă sufletul unei femei îndrăgostite, nu este chiar la îndemîna oricui! Şi atunci preferăm iubirile călduţe, emoţiile temperate! Fie totuşi ca … în vastitatea lumii, miraculoasele iubiri să înflorească! Fie ca femeile excepţionale să întîlnească bărbaţi de excepţie! Fie ca orice femeie şi orice bărbat să trăiască o iubire excepţională! Iubirea să ne trezească deopotrivă pe toţi!
Semnat: Un inger
"Barbatul ideal"
Trăim vremuri în care ideea de personalitate marcantă a fost complet înghiţită de apele mulţimii gălăgioase. Vuietul necontenit şi nestatornic al mass-mediei creează „vedete” pe bandă rulantă, iar oamenii care să fie cu adevărat modele mobilizatoare şi creatoare de idealuri, parcă au dispărut cu totul din lume. Mă refer în special la acei oameni care să fie personalităţi cu totul excepţionale, nu numai din punct de vedere profesional, ci, în primul rînd, caracterial. Lipsec bărbaţii adevăraţi, lipseşte bărbăţia lumii!
Un bărbat se caracterizează în primul rînd prin verticalitatea sa, prin aspiraţia sa necontenită de a atinge un ideal nobil, de a crea o lume mai bună acolo unde se află. Un bărbat adevărat nu caută un loc călduţ şi confortabil în care să ducă o viaţă liniştită cu familia lui, el caută mereu perfecţiunea şi nectarul libertăţii depline. Un bărbat adevărat este pasional, dar nu este scalvul pasiunilor. Un bărbat adevărat este plin de entuziasm, plin de credinţă, cu ochii aţintiţi mereu spre înalt. Mintea unui bărbat adevărat nu este supusă influenţei nevoilor comune, ci este aţintită mereu şi mereu către cele mai înalte aspiraţii. Un bărbat trebuie să fie mereu vigilent, mereu în căutarea Adevărului, pentru că altfel ajunge să fie prins de hăţişul lucrurilor mici şi acoperit de plasa nevoilor mărunte. Ca bărbat trebuie să ai curajul să-ţi urmezi inima, trebuie să ai curajul de a căuta mereu să te cunoşti şi să te transformi pe tine însuţi. Ca bărbat trebuie să-ţi orientezi majoritatea resurselor în depăşirea propriilor limite şi nu în satisfacerea plăcerilor de tot felul. Ca bărbat poţi să te bucuri, dar nu bucuria este scopul vieţii tale. Ca bărbat poţi să iubeşti, dar nu te legi de ceea ce iubeşti, nu cauţi să posezi ceea ce iubeşti şi nici nu ai senzaţia că se sfîrşeşte lumea, dacă nu eşti iubit. Dacă între viaţa instinctuală şi virtuţile spirituale există un război, atunci ca bărbat trebuie să fii mereu în linia întîi, luptînd pentru triumful Binelui şi al Spiritului.
Bărbatul ideal este bărbatul animat de un ideal cît mai înalt. Bărbatul ideal este creativ, încrezător, plin de vigoare, mereu vertical, abordînd cu respect provocările vieţii. Bărbatul adevărat ştie mereu ce are de făcut, el nu cunoaşte plictiseala, nehotărîrea, autocompătimirea. El este capabil să se ridice după orice cădere. Bărbatul puternic este non-conformist, dar nu teribilist. Este în stare să spargă constrîngerile prosteşti şi nesănătoase ale mimetismului social, oferind în loc o viziune mai largă şi mai sănătoasă pentru dezvoltarea tuturor. Un bărbat adevărat nu merge doar pe căi bătătorite. Dacă îşi cunoaşte bine ţinta, mereu focalizat asupra ei, îşi poate croi propriul drum. Ca bărbaţi avem nevoie să urmăm cu tot sufletul un ideal cît mai nobil, să avem un scop în viaţă pe care să-l urmăm cu consecvenţă, să fim mai mereu animaţi de aspiraţii înalte. Fiecare pe nivelul lui, trebuie să urmărească în primul rînd să-şi depăşească limitele, să se cunoască mai bine şi să se transforme într-un om din ce în ce mai bun, eliminînd influenţa emoţiilor perturbatoare din sufletul său cum ar fi: gelozia, furia, lăcomia, orgoliul şi celelalte care mai bîntuie prin lume.
Un bărbat adevărat nu caută puterea pentru ca astfel să-i poată domina pe ceilalţi, el caută puterea pentru doar pentru a fi în măsură să ofere celorlalţi libertatea şi aspiraţia de a se cunoaşte. Eşti puternic nu după numărul de oameni pe care îi domini, ci după numărul de oameni cărora le-ai redat libertatea, libertatea de a visa, de a iubi, de a fi ei înşişi. Mai marii lumii de azi caută în continuu mijloace prin care să ne manipuleze, mijloace prin care să ţină sub control masele de oameni şi ajung să se creadă cu atît mai puternici cu cît ne controlează mai bine şi ne amăgesc mai mult. Nimic mai fals! Bărbăţia unui om se vede în curajul lui de a fi liber şi de a-i ajuta şi pe ceilalţi să fie liberi. Bărbăţia adevărată se vede în calitatea idealului care te animă şi în puterea de a trezi în ceilalţi idealuri nobile. Bărbatul ideal este bărbatul dăruit cu totul unui ideal nobil!
Semnat: Un inger
"Tu esti cel care decide ce faci in viata ta"
Din când în când suntem nevoiți să luăm decizii dificile pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Uneori, suntem nevoiți să punem punct unor episoade din viață la care ținem și de care ne ținem agățați, fiindu-ne teamă să le dăm drumul.
Cam în acest punct mă aflu în acest moment. Și ezit între a nu schimba nimic și a-mi întoarce universul pe dos. Simt o nevoie urgentă de schimbare, că și cum nimic nu mă mai mulțumește, care se contopește cu comoditatea și teama de schimbarea. Zeci de întrebări își fac loc înăuntrul meu și încerc să le caut tuturor răspunsuri. E greu. E dureros. E al naibii de dificil când nu găsești răspunsurile de care ai nevoie.
Însă, vine un timp, în care sufletul are nevoie să fie pus pe primul loc și nu te mai lasă să stai liniștit. Te inundă cu insomnii, cu întrebări, cu gânduri ciudate, cu dorințe și vise absurde și îți șoptește că nu ești bine, că se poate mai mult, că se dorește mai mult din partea ta. Și atunci te trezești într-o bună zi că vrei ceva mai mult, că visezi și tu la ceva mai frumos, la ceva mai plăcut, la ceva care să-ți umple golurile sufletului. Și atunci știi că nu ai încotro și că trebuie să iei niște decizii.
Vine o vreme când TU trebuie să deții locul I în topul celor mai îndrăznețe vise. Și știi că trebuie să iei măsuri urgente, dar eziți. Nu știu de ce …poate că teama de schimbare e mare sau poate că nu suntem obișnuiți să ne punem pe primul plan. Poate că locul I a fost prea mult timp ocupat de alții , lucru care ne-a știrbit încrederea în forțele proprii. Poate ne este teamă că nu ne vom ridica la înălțimea așteptărilor, dar de unde să știm dacă nu încercăm ?
Astăzi …este momentul ideal pentru acest lucru.
Semnat: Un inger
Adevarat sau fals?
Dacă este să privim lumea în anasamblu ce credeţi? – este ea o lume fericită? Sîntem pe o cale potrivită? Trăim frumos? Dacă răspunsul este afirmativ atunci nu ne rămîne altceva decît să continuăm să urmăm lumea, dar dacă răspunsul este negativ atunci trebuie să urmăm o altă cale decît cea a lumii. Una din cele mai păguboase atitudini ale lumii este aceea de a căuta să acumuleze bani, lucruri, relaţii, faimă. Majoritatea vor să se înconjoare de cît mai multe lucruri şi caută soluţii pentru A AVEA. Numai că pentru a ajunge să AI, aproape că eşti nevoit să-ţi vinzi sufletul, să ajungi să nu mai ştii cine eşti şi cum este să trăieşti pur şi simplu prin ceea ce eşti cu ceea ce este.
Cînd te opreşti din munca pe care o realizezi zilnic cu scopul de A AVEA cum te simţi? Dacă ar fi să nu mai ai serviciul pe care îl ai, cum ar fi viaţa ta? Dacă ai ajunge undeva departe de tot ceea ce ai acumulat sau ţi s-ar lua pur şi simplu tot ce ai agonist, cum te-ai simţi? A trăi cu înţelepciune înseamnă a putea să răspunzi „Bine!” la toate aceste întrebări. Mulţumiţi-vă cu mai puţine lucruri, nu mai căutaţi să aveţi neapărat cît mai mulţi prieteni pe facebook, nu mai căutaţi aprecierea lumii, toate acestea sînt atît de efemere încît pot fi numite pe bună dreptate iluzorii. Vedeţi ce puteţi FI prin voi înşivă. Fiţi fericiţi, iubindu-vă!
„A fi bogat înseamnă a te mulţumi cu puţin!” Adevărata bogăţie este înţelepciunea, lucrurile de care îţi aminteşti sînt TRĂIRILE pe care le-ai avut. Ceea ce te îmbogăţeşte cu adevărat este ceea ce ai adunat în suflet, nu în afara corpului tău.
Semnat: Un inger
"Sa iubesc pe limba ta....!!!"
Pornind de la unul dintre citatele mele preferate, in care se aduce in discutie relativitatea cuvintelor si a intelesurilor acestora, am ajuns la concluzia ca sursa principalelor dezamagiri in dragoste consta in faptul ca fiecare intelegem altceva in ceea ce priveste calea “corecta” de a iubi.
Ce este iubirea? In functie de ce o definim? Ce este iubirea pentru tine? Difera mult de definitia pe care i-o dau eu?
Definitia iubirii este una continua, in miscare si transformare, la care se adauga noi elemente pe masura ce trecem prin noi experiente. Pornind din copilarie, preluam din relatia parintilor nostri, modelul de baza de relationare in cuplu. Daca ne vedem parintii certandu-se iar si iar, vom crede ca asta e modul in care iubirea se consuma.
Din fericire, prima dragoste ne schimba total ideea despre iubire. Dragostea, atunci, inseamna vibratie intensa, fluturi in stomac si flacara de dor. Asa invatam pasiunea. Mai tarziu, invatam iubirea prin chiar suferinta. Stii ca iubesti cand ti se face sufletul praf. Stii ca doar iubirea ar putea sa doara atat.
S-asa, se strang o serie de asteptari in ceea ce priveste ce definim noi, individual, ca fiind iubirea. Iubirea devine o idee preconceputa care ne face mai putin capabili sa o simtim in toate formele sale.
Ce s-ar intampla insa, daca o data, am renunta la tot ce definim ca fiind iubire si, in schimb, am primi cu sufletul deschis orice noua experienta? Ce s-ar intampla daca am renunta la asteptari si, in schimb, am trai momentul, secunda cu secunda, fiecare respiratie si atingere pe rand?
Desarmandu-ne de frica, deschizandu-ne cu multa curiozitate in fata unor experiente noi, fara a mai avea asteptari, putem invata un nou limbaj al dragostei.
Ce e dragostea pentru tine? Sunt experiente pe care, cel mai probabil eu nu le-am trait niciodata. Cum se simte dragostea pentru tine? Exista, sunt sigura, sentimente pe care nu le-am cunoscut. Dragostea, renuntand la lectiile trecutului, este curaj. Curajul de a trai, invata si experimenta. Curajul de a te lasa tinut de mana, fara a stii unde mergi, doar pentru ca se simte bine.
Semnat: Un inger
"Acel gen de femeie!!!"
Unora le plac blondele, altii prefer brunetele, unii se dau in vant dupa roscate. Unii prefera femeile slabe, altii mai plinute, unii cele cu pistrui, altii cele cu parul scurt. Gusturile nu se discutam de aia e si frumos.
Suntem liberi sa alegem ce vrem, sa gustam fix ce ne place. In capul fiecarui barbat exista o idee despre cum sa arate femeia ideala. Vrem, nu vrem ne gandim la asta. Ne place sa fie senzuala, tandra, poate ne place o femeie sigura pe ea, poate una foarte sensibila si naiva. Fiecare cu filmul lui.
Exista femeia “de bifat”. Femeia aia pe care orice barbat o vrea langa el la un moment dat. E o chestie de marcat. Toti ne gandim la ea, unii au avut asa ceva langa, altii nu. Exista femeia ..femeie. Aia naiva, sensibila, aia care mereu zboara, plina de vise si idealuri. Aia care vrea sa traiasca totul ca in filme, ca in basme, ca in vise. Femeia care crede ca poate ajunge cu tine acolo unde isi doreste.
Exista femeia “ideala”. Aia de care te indragostesti pentru ca e asa cum iti place insa in cel mai scurt timp se transforma. Adica a jucat un rol. Este foarte frumoasa si pare sa fie asa si la interior. Eu ii spun femeia tapet. Toate sunt tipuri de femei pe care la un moment dat ni le dorim, cu ardoare. Experienta cu ele este benefica. Poti invata o gramada de lucruri. Si amandoi sunteti mai bogati dupa o astfel de experienta. In general. Mai exista un tip de femeie. Si despre ea vorbim astazi.
Intalnesti la un moment dat in viata ta o femeie de genul asta. Habar nu am cum sa o cataloghez. Este o femeie sensibila, normala, nu iti pica fata pe jos cand o vezi, nu iti iese aparent cu nimic in evidenta la prima vedere. Nu este o frumusete care sa te tampeasca, care sa rupa ceva in tine de la prima vedere. Este ceva mult mai tare. Are o privire blanda, patrunzatoare, este o femeia care are multa afectiune si care nu se sfieste sa o impartaseasca cu tine, pur si simplu, natural, fara sa isi puna semne de indoiala, fara sa se gandeasca ca ea ofera prea mult.
Este o femeie calda, delicata, completa din multe puncte de vedere. O femeie care te completeaza prin simpla prezenta, o femeie care face exact de trebuie sa faca fix in momentul in care trebuie sa faca. O femeie care o sa actioneze exact asa cum ai vrea tu sa actioneze, o femeie care te va lasa cu gura cascata in clipa in care o sa faca un gest simplu. Un gest care o sa iti placa la nebunie, care o sa te marcheze, prin simplitate si inocenta, prin frumusete si naturalete.
Este femeia pe care vrei sa o descoperi in fiecare zi, vrei sa mai te imbogatesti cu putin din bogatia ei. Este genul de femei care cand ai patit ceva, ai o problema,o sa te priveasca fix in ochi, o sa te mangaie delicat pe fata si o sa iti spuna ca atata vreme cat sunteti amandoi..orice problema se poate rezolva. Este genul de femeie care te pune peganduri..si asta e de bine. Te face sa te gandesti ca esti un om fericit. Ca ea te-a ales, ca esti al ei, ca toti au pierdut razboiul asta si ca tu esti singurul care l-a castigat. Este femeia langa care iti faci ganduri, planuri, femeia langa care poti sa visezi, femeia langa care poti sa plangi, sa te impresioneze ceva si sa arati asta.
Femeie pe care vrei sa o strangi de mana pe strada, femeia langa care vrei sa si dormi nu doar sa te culci, este femeia aia cu care diminetile friguroase ti se par calde, femeia cu care vrei sa stai toata ziua in pat, doar sa o vezi acolo, cu tine…doar voi, voi doi. E femeia cu care nu vrei sa pari altceva decat ceea ce esti, nu vrei sa o impresionezi prin ceea ce nu esti…ii spui franc in fata cine esti, ce vrei, cum vrei…este femeia langa care esti gol si atunci cand esti imbracat. Este femeia care te intelege, care te mangaie si iti spune o vorba buna, din suflet. Nu vrea sa fii zmeul zmeilor, nu vrea sa te dai leu, nu vrea sa o arzi Rambo. Ea te vrea fix asa cum esti. Ala de care s-a indragostit ea.
Femeia asta stie sa gestioneze perfect o relatie. Stie ca nu esti doar al ei, stie ca ai prieteni, ca vrei sa iesi cu ei, intelege ca nu mergi cu ea in locul X doar pentru ca nu iti place acolo si nu vrei sa ii strici seara. este intelegatoare si are incredere in tine.iti da o sigurata pe care nicio alta femeie nu o da. Nu asteapta de la tine chestii pe care nu poti sa le oferi. Nu vrea sa te bage in filmele ei care tie nu iti plac. Nu vrea sa faca din tine nimic altceva decat ceea ce esti. Femeia asta stie una si buna..ca trebuie totul sa fie natural, firesc. Te vrea fix asa cum esti.
Cu glumele tale cateodata proaste, cu carisma ta, cu imaturitatea ta. Te vrea asa alintat, cateodata nesigur, te vrea pentru umorul tau, pentru ca mereu esti optimist, mereu esti cu zambetul pe buze. Te vrea pentru ca esti timid, retras, te vrea pentru ca spui ca nu ai nevoie sa socializezi intr-o seara si ea chiar apreciaza asta si te lasa in pace, te vrea pentru copilariile din capul tau, te vrea pentru ca esti cu picioarele pe pamant, te vrea pentru ca ii oferi siguranta, maturitate. Te vrea pentru dragostea pe care o oferi, te vrea pentru stangaciile tale, pentru slabiciunile tale, pentru bunatatea ta.
Te vrea pentru ca esti altruist, te vrea pentru ca spui tampenii cateodata la care ea se amuza, te vrea pentru ca te superi aiurea pe o prostie, te vrea pentru ca ii dai un mesaj gol la cinci dimineata si asta inseamna ca te gandesti la ea. Femeia asta este cea care te face sa iti reconfigurezi traseul. Sa vezi unele lucruri la ea care sa iti placa enrom de mult si la care nu te gandeai niciodata. Si uite asa..ajungi in mijlocul patului cu aceasta femei si ai in coltul gurii un zambet tamp in timp ce ea se alinta in bratele tale si spune lucruri simple si frumoase. Este o treaba greu de expicat.
Femeia asta este un pachet minunat. Adica este o combinatie letala. O combinatie frumoasa. Cea mai frumoasa. Femeile aste sunt un palat care la interior arata la fel de bine ca la exterior. Nu este nimic lasat de izbeliste. Totul este asezat cu grija la locul lui. Este un univers in care vrei sa ajungi si nu iti doresti sa mai iesi. Este o usa pe care odata ce ai intrat vrei sa o inchizi cu o mie de zavoare. Sa nu intre nimeni si nici tu sa nu mai iesi de acolo.
Semnat: Un inger
"Ce n-as da sa fiu din nou copil…"
Cred ca fiecare dintre noi a rostit aceste cuvinte macar o data in viata lui si in acele momente si-a trecut ca un film vechi, printr-o succesiune de imagini mai mult sau mai putin reusite, revenind chiar aleatoriu, imagini din copilarie, preadolescenta, adolescenta sau chiar tinerete, si oftam incet, cu un zambet un pic ridicat pe unul din colturile gurii, zambet care ne duce inapoi si clipim pt o secunda, lipindu-ne parca pleoapa greoaie de genele de jos ale ochiului “umflat” in lacrimi fericite de amintiri…
Tot ce imi doream atunci era sa cresc, sa ma fac mare, sa pot face anumite lucruri pe care parca am asteptat atat de mult sa le fac. De ce ma grabeam atat sa cresc, nu stiu… Clipesc acum greoi aducandu-mi aminte de toate jocurile preadolescentei cand iti apareau primii fluturasi si cand simteai ca lumea e a ta, doar la o simpla intalnire a privirilor, sau ca viata e in mainile tale si poti face orice in lumea asta, in perioada adolescentei cand cunosteai cu adevarat fiorii dragostei si nebuniei de a te indragosti pentru prima data. Zambesc acum cu coltul drept al gurii, ridicat, aducandu-mi aminte de jocurile de litere ale numelor celor doi protaginisti ai romantei, pentru a calcula procentul iubirii innascute sau jocurile de intrebari si raspunsuri ce defineau asa numitele caietele de amintiri…cine nu a avut in viata ei/lui un caiet de amintiri?…acum zambesc cu ambele colturi ale gurii, ridicate…Cine nu a avut lumea la picioare in prima noapte cand a plutit la un simplu sarut sau o simpla mangaiere, la un simplu te iubesc, venit din inima si fara a cere nimic in schimb? Cine nu a zburat cu adevarat la prima noapte de dragoste si a te iubescului in toata puterea lui…?
De ce ne grabim sa crestem si sa avem totul? La ce ne trebuie totul, cand de fapt nu mai avem acea inocenta si acea nebunie in noi, nu mai reusim sa ne bucuram de lucrurile mici si de nimicul vietii…? Poate ca fiecare etapa a vietii isi are rostul ei si poate ca important este asa cum spunea o vorba inteleapta: sa nu te incapatanezi sa ramai prea mult intr-o etapa a vietii tale, pentru ca risti sa pierzi prezentul si viitorul si mai ales viata in adevaratul ei sens. Poate…
Imi aduc aminte insa, cand aveam 17 ani, ca imi spuneam in repetate randuri, robotizat de altfel, ca acesti ani sunt cei mai frumosi si nu o sa ii mai intalnesc niciodata, si ca trebuie sa-i traiesc cat mai frumos si sa mi aduc aminte mereu. Mecanic si ghidat dupa ceea ce auzeam si eu “prin batrani” asa am facut si in sufletul meu aceasta varsta a ramas varsta mea de aur…Iar daca ar fi sa ma intorc in timp, as face aceleasi lucruri si as trece prin viata la fel pas cu pas, firicel de praf cu firicel de praf, sutime de secunda cu sutime de secunda…N-as schimba nimic, nu mi-as lua nimic din experienta acumulata sau sufletul matur si intelept, nici macar o camera digitala :-)), as pastra totul in sufletul meu asa cum imi aduc aminte si acum, pentru ca aceasta este valoarea vietii mele: sufletul plin de amintiri, plin de o viata frumoasa si plin de o viata asa cum e ea, cu bune si rele…
Semnat: Un inger
"Timpul"
Oriunde te uiți, oamenii vorbesc despre fericire și cum să ajungi acolo, iar când vine vorba de suferință, ideea principală care apare în mințile majorității e “Cum să scap de ea?” De aceea, suferința este subestimată, crezând că nu valorează mare lucru și tot ce trebuie să faci este să scapi de ea, să cauți repede acele metode și soluții care-ți pot aduce fericirea. Ce cauți de fapt în acest caz, nu este fericirea, ci un soi de antibiotic care să amelioreze o durere aparentă. Știi și tu și simți că aia nu e fericire, e doar uitare de sine.
A scăpa de suferință presupune încă din formulare, că fugi de ea, de tine. Și chiar asta fac majoritatea oamenilor; fug de durere și chiar dacă asta nu-i scapă de ea, măcar o uită pentru câteva momente.
Multă lume vorbește despre cum să scapi de…cum să ieși dintr-o situație grea, însă prea puțini îți spun cum să stai acolo și de ce ar fi bine să faci asta. În primul rând, n-ai de ce să scapi pentru că suferința ta prezentă este creată de tine. Dacă ești atent și vezi ce decizii ai luat, de tipare ai urmat și cum te-ai raportat la tine, ceilalți și viață, poți observa că ești responsabil pentru situația actuală și fuga de tine și viață te-a adus în situația asta. Deci nu scăparea te va salva, ci puterea ta de a fi prezent în acest moment și a decide ce pas mărunt poți face, de data asta conștient.
Cu cât vrei mai tare, mai repede să scapi de suferință și opui rezistență, cu atât o amplifici mai mult, căci atunci când zici “Cum fac să scap de…” presupui că nu ești responsabil pentru situația ta, deci cauți vinovați care să-ți ducă în cârcă problemele. Suferința este subestimată pentru că puțini oameni ți-au zis că există tot atâta valoare și posibilitate de evoluție într-un moment greu, cât există într-unul care te umple de sens și că fericirea, suferința fac parte din aceeași monedă, doar fețele lor diferă. Deci nu ai unde și de ce să fugi de una sau alta…căci tu tot același ești.
Suferința este cu atât mai grea cu cât ai impresia că ți se cuvine fericirea și emiți pretenții de la viață. “De ce Doamne mi se întâmplă toate mie?” Paradoxal, deși vrei să scapi de suferință, îi dai o notă mult mai importantă decât o are de fapt. Adică, pe de-o parte vrei să ieși de acolo, dar pe de altă parte te ții cu dinții de victimizare și ți se pare că povestea și cazul tău sunt atât de speciale încât nimeni nu te-ar putea înțelege.
De fapt, dacă te uiți atent, nu se întâmplă nimic special și orice ai simți, oricare ar fi situația ta acum, viața n-are nimic cu tine că doar nu ești tu atât de important încât toate să ți se întâmple ție. Dacă ți se întâmplă, atunci undeva, faci tu ceva greșit. Trădarea de sine nu există fără “ajutor”. Când suntem “ajutați” să ne trădam propria ființă, fără să realizăm, crezând ca acea/acel cineva ne vrea binele cu adevărat, regretele ne copleșesc și vindecarea/echilibrarea poate să nu mai vină niciodată. Dar, ne putem minți liniștiți conștiința că se poate trăi cu adevărat”.
Trădarea de sine se numește așa pentru că te privește pe tine și atât. De-aia e de sine, căci știai ce faci acolo, chiar dacă ai închis ochii și te-ai prefăcut orb. Ceilalți te pot manipula, minți, trăda, doar în măsura în care i-ai lăsat să o facă. De obicei te minți că cineva îți vrea binele, exact atunci când există semne clare că nu e așa, dar tu trăiești în filmul tău, căci obții și tu niște beneficii din acea situație. Regretele arată că știai de trădare și tu ai ales greșit, nu altă persoană.
Vindecarea/echilibrarea, vine în măsura în care îți iei în mâini viața (cu tot cu alegeri, greșeli, dureri, etc) și devi responsabil pentru ceea ce este. În condițiile în care aștepți ca “vinovații” să facă ceva pentru a repara situația, atunci întradevăr vindecarea aia nu mai vine niciodată. Se poate trăi cu adevărat doar atunci când ești conștient că ești atât victimă…cât și agresor în propria viață, asumându-ți în totalitate deciziile, schimbările, tot ce ține de lumea ta interioară și exterioară. Suferința este tare utilă. Ne arată atât de multe lucruri despre noi…însă întâi de toate trebuie să recunoaștem că deși vrem să fugim cu orice preț de ea, o hrănim și ne place să suferim. Îți dă o senzație de importanță. Dar vestea proastă e că nu ești atât de important pe cât crezi, viața n-are nimic cu tine și decizia de a trăi în minciună sau adevăr îți aparține. Minciuna încurajează poveștile pe care ți le spui și victimizarea, adevărul vede situația cu responsabilitate și face ceva. Până când nu înțelegi mesajele vieții, vei fi tot într-o fugă, căutând pastile rapide care să te facă să uiți de tine și adevăr.
Însă ține minte că oriunde ai fugi, tot de tine dai. Și vrei, nu vrei…ești unicul responsabil pentru situația în care te afli. Asta înseamnă că tu ești singurul care poate schimba ceva. Viața te ajută în acest proces, însă Dumnezeu nu mișcă nici măcar o geană, până când nu vede că ai făcut tot ce ține de tine. Asumat, corect, cu responsabilitate.
Semnat: Un inger
"Trasaturile pasiunii!!!"
Cand te indragostesti, este ca si cum ai cadea accidental, dupa ce ai alunecat pe o coaja de banana. Nu esti pregatit dinainte pentru ce o sa urmeze si totul se petrece cu o repeziciune care scapa controlului. Nu intamplator, in franceza si in engleza se folosesc pentru “a se indragosti” verbele “tomber amoureux” si “to fall in love”.
Desi starea de indragostire este una complexa, ea poate fi recunoscuta prin cateva trasaturi specifice:
Rapiditatea si imprevizibilitatea
Atractia pentru o persoana anume demareaza rapid si incontrolabil. Se vorbeste adesea de „dragoste la prima vedere” (coup de foudre).
Existenta unui obiect al iubirii
De obicei o persoana de sex opus, fata de care indragostitul simte o atractie globala, care este insa neaparat orientata sexual. Aceasta persoana este perceputa ca fiind “atragatoare” prin anumite trasaturi fizice, intelectuale si comportamentale. Se oserva adesea o oarecare asemanare intre parteneri, ceea ce demonstreaza importanta afinitatilor in stabilirea relatiilor de dragoste si prietenie. Dar cel mai des, farmecul si unicitatea obiectului iubirii tine de un ansamblu dificil de analizat. De aceea dragostea este adesea comparata cu o magie care apropie doi oameni.
Tensionarea rapida
Prezenta persoanei iubite sau numai gandul la ea declanseaza rapid o stare de tensiune si o atractie erotica, de cele mai multe ori inexplicabila din punct de vedere rational. Nu intamplator se spune ca “dragostea are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le cunoaste”.
Implicarea privilegiata si exclusiva
Relatia cu persoana iubita devine in scurt timp una privilegiata, chiar exclusivista. Celelalte relatii (de munca, de prietenie, familiale) trec pe plan secundar. Cei doi isi continua relatia de iubire chiar in profida constrangerilor sociale, profesionale, culturale, religioase, etc. daca acestea exista.
Dorinta ca sentimentele sa fie reciproce
Indragostitul are permanent in minte imaginea persoanei iubite, se simte frustrat cand nu este cu ea, este puternic atras spre ea, reactioneaza rapid la contactul cu ea si – pentru ca apropierea sa se poata produce – e nevoie ca sentimentele lui sa fie impartasite si de cealalta persoana.
Idealizarea persoanei iubite
Persoana iubita apare in imaginatia indragostitului idealizata. De aceea se spune ca “dragostea este oarba”.
Toate aceste „simptome”, asa cum apar ele descrise de psihologia iubirii ne ajuta sa ne dam seama ca ne-am indragostit, atunci cand ne intalnim prima oara in viata cu acest sentiment sublim, iubirea.
De multe ori – sub masca prieteniei – se poate ascunde iubirea, atunci cand prietenia aluneca usor, pe nesimtite, spre sentimente orientate sexual, erotice. Fapt ce poate parea coplesitor daca trairile noastre nu rezoneaza cu cele ale persoanei iubite.
Sunt multe cupluri formate din colegi de clasa, care – dupa niste ani petrecuti impreuna pe bancile scolii – ajung sa se indragosteasca. Aici nu mai e “dragosteala prima vedere”, ci un sentiment care se formeaza in timp. Dar si in acest caz, trezirea este brusca, adica momentul in care realizezi ca te-ai indragostit te poate surprinde.
Semnat: Un inger
"Libertatea..."
Libertatea- cu totii avem nevoie de libertate, dar oare ce fel de libertate dorim, aceesi libertate pe care o dorim cu totii? Multi tineri din ziua de azi doresc sa aiba cat mai multa libertate, atat din partea familiei cat si din partea lor, isi doresc sa fie liberi in a face ce vor ei, isi doresc sa nu fie legati de nimic. Aceasta libertate daca nu este controlata este mai ceva ca un drog, odata ce ti-ai luat lumea in cap si crrezi ca esti liber sa faci ceea ce vrei ajungi sa nu mai asculti nici macar de tine insuti, trebuie sa stim sa controlam libertatea in viata noastra. Multi cand aud cuvantul LIBERTATE, se gandesc la a fi liberi in a face ce vor, dar aici gresim cu totii, libertatea poate avea mii si mii de intelesuri, uneori simtim sa fim liberi pentru a ne putea pune gandurile in ordine, uneori simtim sa fim liberi pentru a iesi din anomimat, ne dorim aceasta libertate din toata inima, dar nu stim cum sa o folosim, nu stim cand sa ne oprim si cand sa continuam. A fi liber nu inseamna neaparat sa faci tot ce vrei, sa nu asculti de nimeni si sa mergi unde si cand vrei tu, pentru ca exista cineva care are grija de viata ta, de libertatea si fericirea ta, te poate umbri si te poate rani, luand aceasta decizie de a fi liber. Fiecare clipa din viata noastra este masurata, fiecare sentiment este numarat si are la randul lor niste consecinte. Toti ne dorim sa fim liberi, toti ne dorim sa fim mereu fericiti si sa ne traim viata fara durere, fara tristete si etc, dar asa cum mancarea nu poate avea gust fara sare, asa nici viata nu poate avea „gust” fara durere, trebuie sa acceptam viata asa cum este ea, cu consecintele si regulile ei, ca sa putem fi fericiti, pentru ca dupa ploaie mereu apare soarele, si dupa tristete vine si fericirea noastra, nu trebuie sa ne descurajam sau sa ne oprim in loc pentru ca viata merge inainte orice ar fi, trebuie sa pretuim lucrurile pe care le avem si mai ales persoanele care ne vor binele, persoanele care ne sprijina atunci cand ne clatinam, acele persoane care intotdeauna iti vor binele. Daca ne-am descuraja dupa fiecare lacrima pe care o pierdem, dupa fiecare persoana care ne raneste sau ne paraseste, atunci unde vom ajunge, ce va fi de viata noastra, daca o ramura de copac de usuca, asta nu inseamna ca copacul nu mai are viata si nu mai poate inverzi din nou. Nu in fiecare zi zambim sau ne dorim sa fie asa cum ne dorim, nu fiecare din noi are aceasi viata sau aceasi cale de parcurs, dar toti avem cate o inima ce bate mai mult sau mai putin, orice inima isi doreste sa fie libera, isi doreste sa iubeasca si sa fie iubita.
Semnat: Un inger